Colind in Palatul Gheturilor

O poveste pe care am daruit-o cuiva, pentru un concurs...

Colind in Palatul Gheturilor
Airam si Aretse se dadeau pe gheata cu sclipiri colorate de stelute. Se oglindeau in ea luminile de la geamuri, din brazii gatiti de sarbatoare. Era Ajunul Cracunului, iar ele pornisera la colindat. In aer pluteau sunete zglobii ale copiilor cuminti, porniti devreme cu Colindul. Vantul aducea miresmele cozonacilor, sarmalelor si carnatilor afumati pe care mamicile ii pregateau pentru masa de Ajun.
Fetitele colindau, urau cunoscutilor tot ce e mai bun. Incercau sa nu uite pe nimeni. Nici o ruda apropiata sau indepartata, nici un prieten de al lor sau de familie. Si se indepartau tot mai mult de casuta lor, tot alunecand pe luciul sclipitor. Au ajuns departe, la ultima casa pe care o cunosteau, cea a bunicutei lui Marco, colegul lor. Au colindat frumos, au multumit gazdei pentru prajituri si au iesit afara.
Au inceput sa se dea din nou pe gheata, dorind sa se intoarca acasa. Iar gheata se lungea, viteza lor se marea, luminitele dansau ametitor, iar ele radeau imbatate de veselie si nu-si dadeau seama, alunecand, cat de departe au ajuns si ca nu mai cunosc nimic in jur.
Cand au observat era prea tarziu. Intrasera intr-un alt taram, cu totul si cu totul de gheata. Aerul rece nu mai era parfumat cu mancare, ci era proaspat, taios. Nu se mai auzeau colinde, doar pasii scartaind pe zapada si clinchetul cristalelor stravezii.
Se pomenira in fata usii unui palat parca de clestar si intrara. Fura intampinate de o muzica suava, o impletire de zgomote cristaline. Alergau pe coridoare, uimite si curioase. Era misterios si plin de lumina aceea rece, colorata, pe care o reflecta gheata. Dar se facea din ce in ce mai frig. Airam si Aretse isi adusera aminte de casa, de mancarea calda, de bradul impodobit si papuceii de casa moi si pufosi. Si ca trebuia sa vina Mos Craciun. Si atunci inlemnira. Nu mai stiau drumul spre casa!
”Mami, tati, ajutoor!”
”Sunt aici!”- se auzi un glas frumos dar ascutit si o printesa imbracata in straie argintii li se arata ochilor.”Va arat eu drumul spre casa, dar vreau sa-mi cantati si mie o colinda!”
Speriate, fetele incepura totusi sa cante cu glasurile tremuratoare.
”Multumesc!, sunt ani si ani de cand nu a mai pasit niciun copil in Palatul Gheturilor. Acum veti merge acasa, unde va asteapta parintii si darurile de la Mos. Aveti insa grija, alta data sa nu va mai pierdeti!”
O usa scartai, fetele iesira si se pomenira in fata casei. Intrara, inca speriate de patania lor.
”Primiti Colindul?”