joi, 29 iulie 2010

Săptămâna mondială a alăptării în România - 1-7 august 2010


Pe scurt, asta este:
O saptamana in care dorim sa promovam alaptarea, o saptamana a copiilor, mamicilor, gravidutelor, taticilor, bunicilor, rudelor si viitorilor parinti sau rude de viitori parinti... ati inteles?
O saptamana in care mai mult ca oricand, sa alaptam, sa nu ne ascundem, sa facem un gest in plus pentru copiii nostri, pentru care, cu emfaza afirmam ca ne-am da si viata.
O saptamana care are ca subiect principal "Doar 10 paşi - Iniţiativa spital prieten al copilului" (Baby-friendly Hospital).

Mai multe puteti citi pe blogul Roxanei, consilier in alaptare, LLL.

vineri, 23 iulie 2010

ritual de ciorba

un pic si plec la calcat... haine ca as calca apa pe undeva, da'n-am conditii :)
venim de la piata, ne dezbracam, ne spalam pe maini, ne schimbam si trecem la facut mancare. asa. brusc, fara sa punem cumparaturile la loc ca nu-i vreme.
curatam legumele, A ma ajuta, uneori ies scantei, caci vrea sa bage zahar sau te miri ce, in mancare, alteori totul decurge perfect.
mai putin ieri, cand am plecat sa inchid telefonul care suna desteptator si am auzit strigatul... A isi lovise nasul de marginea mesei, alunecand pe scaun. buun. trece. am ramas "singura" si m-am descurcat cum am putut cu surioara M care, mai nou, nu ma lasa sa fac mare lucru.
boon, ciorba e la foc, vin in camera si ma joc cu ele, dupa ce am pus la loc cat am putut din cumparaturi.
inapoi la bucatarie, fac rantasul, il pun in ciorba, si dupa obiceci, pana da un clocot ma gandesc ca cele descrise mai sus s-au transformat in ritual.
ritualul cu io spal vase, ciorba da in clocot.
si ma adancesc in spalat.
de data asta o opresc la timp...
da de unde!
din nou e ciorba pe aragaz. traiasca buretele!

miercuri, 21 iulie 2010

La un an si un pic...

ce "face" M de ne minunam... doar e "baba" trecuta de un an!
pai spune mama, didi -- sau tsi-tsi, dar cel mai mult le cere e-he,e-he-e-he...marait; tata-tate, te-magh.=tu; deie=gyere magh.; niam-niam=mancare
sufla fu fu cand simte ca e calda mancarea
ne da sa mancam
cere si ia tacamuri pe care le zdranganeste in farfurii
sufla aer pe nas cand o sterg
o striga ada sau awa pe sora-sa, si cand aude copii strigandu-si parintii sau parinti strigand odrasle, tot ada striga si ea;
canta cate un versulet i-hii,i-hii sau hiiiita, pa (de la hinta, palinta) si fuge rapid la leagan, ca doar acolo e hinta.
imi da sa pun agrafe in par, apoi le trage, rade si imi da inapoi
fuge la usa cand aude ca vine cineva si se bucura zgomotos cand o aude intrand pe surioara
se catara pe pat, pe fotolii, pe masuta(si se da singura jos)
a marit numarul de pasi independent facuti, la8
se cere in brate
se cere la calculator ca sa "butoneze", cel mai mult cu piciorul
si cam atat imi amintesc...

sâmbătă, 17 iulie 2010

Meniu de ziua d-rei M

De o saptamana ma cacaiesc sa "pun la pastrare" ce am servit la ziua M-ei. Un meniu pentru nemancai si combinatie de chestii cu traditional. Cam asa arata masa nefinalizat:

un an,m

Aici o chestie minunata: Pate fin de ficatei, adaptare dupa Bianca. Adaptare pentru ca am pus mai mult unt, mult mai putine stafide si vin roze:

un an,m

Aici e pasta de branza Ralmette:
branzica de vaci, smantana, un pic de iaurt pentru a o inmuia, sare, patrunjel, marar, ceapa si usturoi verde.
Ar fi aratat mult mai bine cu mai multe verdeturi deasupra. Am bagat in robot branza cu smantana si sare, am adaugat iaurt ca era prea tare, apoi am amestecat cu verdeturile tocate mai grosier. nu am amestecat in robot ca sa nu se striveasca si sa arate ca o masa verde.

un an,m

Aici este Muschiulet de porc afumat in casa, adaptare dupa Elena. Mare inventie, reteta aiasta!
Pentru fum am pus orez brun, ceai negru, foi de dafin, crengute de cimbru si cetina de brad. cetina 2 bucati cat degetul, dar s-a simtit aroma.
Carnea am masat-o cu sare piper, boia si usturoi.
Totul pe un pat din cartofiori noi intregi, curatati de coaja si prajiti in ulei incins. Nesanatos, dar gustos si aspectuos ;)

un an,m

Aici e o salata de vinete foarte gustoasa. im cere toata lumea reteta:
Vinetele se coc pe flacara de la aragaz, pana se inmoaie bine. Nu pe plite, nu in cuptor... Se pun sub servet ca sa se inmoaie coaja si sa sa se curete mai usor. Se curata cat mai calde, se spala usor sub jet de apa (e bine cand reusesc sa le curat fara sa mai trebuiasca sa le spal, caci pastreaza aroma) si se scurg in sita de plastic sau pe fund de lemn inclinat, dar nu se scurg foarte tare. Sa ramana putina zeama.
Separat fac de mana o maioneza :
Frec cu telul un galbenus de ou crud cu o lingurita de mustar , cu putin ulei la inceput, apoi mai mult, adaugat treptat in timp ce amestec viguros. Ulei pun cat e nevoie sa iasa o maioneza tare si albicioasa. Si cat cere reteta mancarii pe care o fac.
La vinete, maioneza reprezinta un sfert - o treime din volumul de vinete gata coapte si curatate.
Toc vinetele cu un cutit de inox,
amestec rapid vinetele cu maioneza si sare,
rad pe razatoarea mica ceapa cam cat un ou, la 1,5 kg vinete,
amestec din nou si gata!
NU: piper, ceapa prea multa (da iuteala, ia din gustul de vinete), alte mirodenii....

un an,m

Am mai avut placintele cu branza in aluat. tot simplu, aluat din faina, apa, sare, ou drojdie cu adaos de branza.

Si tort de iaurt si piersici:

un an,m

O reusita din pdv al gustului, nereusita ca aspect, dar am invatat ceva :)

marți, 13 iulie 2010

dedicatie

:))

Manduca- port bebe grozav

Tocmai am incheiat perioada de testare a acestui port bebe si sunt incantata. Campania de pe Adelle mi-a adus acest marsupiu grozav. Fotografiile vazute pe forumuri imi spuneau ca e bun, dar cat de bun, aveam sa aflu doar cand l-am primit.
Asa ca, venind de la plimbare, am primit telefonul de la curier, si dupa o mica aventura, am ajuns acasa cu pachetul. Am asteptat putin, ca nu stiu ce era “foarte important” de terminat, apoi l-am deschis cu grija sa nu-l stricam. Asta mai mult din partea fetelor, care cred ca tare ar mai fi hacuit cutia si brosura cu instructiuni, in imagini care am vazut ca déjà era lipita cu scociulet, semn ca manute harnice au rasfoit-o cu infrigurare!
Un marsupiu gros si zdravan, ornamentat simplu, cu doua insertii de material alb, corpul purtatorului fiind negru. Am mai observat burete gros la bretele si betelia lata si cu o forma mai ciudata, plus multe catarame. L-am luat imediat si am pus-o pe domnisoara M in spate, cu piciorutele cracanate. Statea comod, fundul facand o punga,sustinut si de doua elastic late din interior iar genunchii si soldurile in pozitia de “M”, atat de benefica pentru coloana si articulatiile soldului si genunchilor puiului. Am remarcat imediat modul grozav in care structura si designul partii de jos distribuie greutatea copilului pe soldurile si talia purtatorului, lucru pe care doar la niste rucsaci profesionali l-am mai intalnit. Aceasta avea sa mi se confirme si mai tarziu, in momentul in care am facut plimbari mai lungi, in care conteaza comoditatea purtarii. In plus. Modul in care se preia greutatea copilului de catre bretele e bun, acestea incheindu-se undeva in zona soldului copilului, oferind extra sustinere, comoda pentru copil si purtator.
De incheiat si reglat, am facut-o foarte usor, datorita cataramelor si benzilor care permit asta in ambele parti ale bretelelor si beteliei. In plus, catarama din talie, foarte lata, are si siguranta, ca sa nu se deschida accidental. De siguranta mai este si o curea cu catarama, cu latimea si pozitia (mai sus, mai jos) reglabile, care prinde bretelele intre ele ca sa nu alunece de pe umeri. La un moment dat am avut problem cu alunecatul bretelelor , dar s-a rezolbat prin reglarea acestei cureluse. Si cand a purtat-o tati, am reglat foarte usor, pe dimensiunile lui. Asadar purtatorul poate fi o miniona, sau un tatic deopotriva. Toate aceste curele si catarame sunt sustinute de elastic, astfel incat nu atarna nimic ca la rucsacul meu unde nu se stie daca asa tre’ sa fie sau ceva imi este deschis ;) .
Am incercat purtarea pe toate partile in spate, cum am zis, curioasa de acest fapt si constienta de comoditatea purtarii pe spate, in fata, preferata mea caci puiul e aproape de pupic, si in lateral, cum o tin afara ca sa imi fie la indemana si sa am disponibilitate si vizibilitate maxima si asupra surioarei jucause.
Cand a adormit, am scos gluga ascunsa si am prins elasticele de carlige, astfel incat puiului nu i-a atarnat capul la spatele taticului. In plus, am putut regla inaltimea glugii cu niste elastic ascunse, din acelea cu gaurele, gaici, ca in talia pantalonasilor de copii. Gluga se ascunde perfect intr-un pliu, care devine o pernuta la capul copilului.
Apropos de capul copilului, am purtat-o si pe surioara prescolar, de 13-14 kg, si 3,5 ani la fel de usor ca pe micuta de 9kg, doar ca am inaltat corpul marsupiului dand drumul unui fermoar .
Ce mi-ar mai fi placut, sau as fi modificat la acest mijloc de purtare?
Poate 2 trepte la reglarea inaltimii.
Si poate bretele mai late, dar asta l-ar incalzi in plus pe purtator.
Ce as mai fi putut face? Sa incerc purtarea cu papusa, pentru a vedea cum se comporta clapeta de material din interior, pentru copilasii foarte mici. Abia acum mi-a venit idea, e tarziu.
Acest SSC (Soft Structured Carrier) e atat de “zdravan” si de minutios proiectat incat “parca e nemtesc” :lol . Cred ca ar tine la 4 generatii de copii, linistit. Tesatura e rezistenta si e lavabil in masina de spalat.
Mi-a facut placere, deja imi lipseste.

duminică, 11 iulie 2010

povestea nasterii

ieri mi-am amintit:
Am sa va spun povestea nasterii mele, asa cum pot si eu, incepand cu momentele in care luni, mami a mers la ecograf, iar nenea i-a zis ca sunt micuta si am varsta- dupa biometrie, mai mica decat cea a sarcinii-dupa DUM.
. Joi dimineata mami a mers si la gine, iar dr i-a zis ca totul e ok, ma voi naste peste 2 saptamani sau, mai bine, la sfarsitul lunii, caci asa spune ecograful si asa sunt semnele.
. Dar nu a fost asa. Dupa amiaza, s-a eliminat dopul mucos. Ce sperietura! Mami a inceput sa-si faca griji: oare nu e prea repede, daca am doar 37 de saptamani, daca sunt prea mica, daca... Vai, mami! Dureri avea mami si nu prea, oricum nu erau regulate si nici puternice.
. Noaptea au trezit-o durerile. Apareau si dispareau mereu. Cand s-a uitat mami pe ceas... ora 4. S-a mai foit, a facut un dus... Apoi l-a trezit si pe tati, sa stea putin cu ea, iar tati nu stia ce sa faca. Pentru ca erau contractii dese si dureroase, au mai stat ce au mai stat si au plecat la spital... acolo dilatatia era la ora 5.50, de 3 cm.
. Peste o jumatate de ora, timp in care mami era chinuita de dureri mari ca nici nu stia ce sa faca, tanti asistenta zice: „Asa sunt de dese... ia sa vedem”... „Ai deja 8 cm o sa nasti imediat. Hai sa asteptam urmatoarea contractie sa-ti perforez membranele... Sa mergem in sala de nasteri!”
. Intre timp se schimba tura. Tanti care ne-a vazut ii explica colegei ce si cum colega: „pai de ce ai dus-o deja in sala, cu 8 poate dura 2 ore. E primipara?” „ Nu, multipara. Vezi tu despre ce e vorba..” si tanti Viorica, ca asa am aflat mai apoi ca o cheama, in sutien, cu un halat de hartie pe ea, a urcat-o pe mami care se chinuia deja pe masa... „ Ramai aici ca deja nasti!... Mai chemati-o o data pe doamna dr.... Cine e la nou nascuti? Sa se spele si sa vina repede!”
. Si a inceput agitatia... tanti V. s-a gatit cu toate chestiile de protectie, i-au dat la mami niste ciorapi lungi, de panza, au pornit mai tare caldura de la incubator... cutii... a sosit tanti asistenta de la nou-nascuti...
. „Sa nu impingi, decat atunci cand ai o contractie, ca sa ai mai multa putere. Acum! Nu te lasa, asa, asa, asa, inca un pic! Acum tare!.. tine, tine, tine!” Si mami a simtit ceva cald ca trece de usturime, iar eu putin frig si un mare gol. Si am tipat! Era ora 7.15. Medicul nu a venit.
. „Stai! Nu clampa inca, a zis tanti V. Lasa cat pulseaza ca il ajuta sangele din cordon. Vezi? Acum se poate, nu trebuie sa ne grabim!”
. Apoi am simtit ceva cald ca imi curge pe corp si am adormit dupa ce tantile m-au intors pe toate partile si m-au impachetat ca pe papusa. Dar era bine si cald, si aveam mai mult loc. Mami a ramas la cusut si apoi a plecat in salon.
. Acolo e o alta poveste...