ritual de ciorba

un pic si plec la calcat... haine ca as calca apa pe undeva, da'n-am conditii :)
venim de la piata, ne dezbracam, ne spalam pe maini, ne schimbam si trecem la facut mancare. asa. brusc, fara sa punem cumparaturile la loc ca nu-i vreme.
curatam legumele, A ma ajuta, uneori ies scantei, caci vrea sa bage zahar sau te miri ce, in mancare, alteori totul decurge perfect.
mai putin ieri, cand am plecat sa inchid telefonul care suna desteptator si am auzit strigatul... A isi lovise nasul de marginea mesei, alunecand pe scaun. buun. trece. am ramas "singura" si m-am descurcat cum am putut cu surioara M care, mai nou, nu ma lasa sa fac mare lucru.
boon, ciorba e la foc, vin in camera si ma joc cu ele, dupa ce am pus la loc cat am putut din cumparaturi.
inapoi la bucatarie, fac rantasul, il pun in ciorba, si dupa obiceci, pana da un clocot ma gandesc ca cele descrise mai sus s-au transformat in ritual.
ritualul cu io spal vase, ciorba da in clocot.
si ma adancesc in spalat.
de data asta o opresc la timp...
da de unde!
din nou e ciorba pe aragaz. traiasca buretele!