luni, 4 iulie 2011

Anna "Oliver"

Nu prea stiu sa imi pun copiii intr-o lumina favorabila, nici sa ii laud mai mult decat merita. Dar in fiecare zi fac lucruri nemaipomenite, nemaivazute si nemaiintalnite iar toanta de mama lor nu stie sa se bucure atat cat ar trebui si sa marcheze momentele.
Ieri, de exemplu, Prucseok a vrut  sa facem un tortulet (minciunica, a vrut de alaltaieri, dar de lene, i-am promis ca primul lucru in ziua urmatoare va fi asta). Am dar la o parte propriile maraieli si ne-am apucat de treaba, seara l-a umplut si l-a ornat... inclusiv cu vreo 200 gr. de zahar brun, de a facut scoarta deasupra. Poate o sa folosim asta vreodata...daca trecem peste nodul din gat pus de dulceata respectivului produs de cofetarie super indulcit. De mancat, bineinteles ca o sa manance toata lumea, numai Anna doar jeleurile de deasupra. bun, dar ce vroiam sa spun e ca nu am facut poze. Din prostie si din lene, invocand vesnica mea oboseala. Dar mi-am adus aminte ca in urma cu doua saptamani a inventar o reteta si a facut-o singura, pana la fiert, unde nu-si baga...inca! degetele si ma lasa pe mine.
Reteta: punem lapte, zahal blun, un pic de faina, ulei, un pic de pipel si fielbem.
Dupa o ora de munca si multiple amestecari si adaugari, iata:
Photobucket
Tati a fentat cu gratie servirea produsului minunat, dar mami si Mica au papat de-a dreptul si nu a fost rau de loc.
Pupa mama manutele harnicute.