vineri, 27 iulie 2012

De pe drum... Oradea, 1 Mai....

Cat trecut mi se pare de atunci si cat as fi vrut sa dureze mai mult, dar ne-am intors, grabiti, la ale noastre.
Am plecat, intr-o joi, si nu prima joi dupa Miercurea Ciuc, spre Oradea. Ca neposesori de autovehicul, am cautat varianta buna de transport, dar am avut surprize neplacute. Nu ma mir, nu ma mir deloc.
Varianta A: 7 ore in bus, cu gaze mirosuri, hurducaturi si tepeni cu atomicele 7 ore. nu prea suna bine.
Varianta B: 3 ore in microbuz pana la satu Mare, apoi cu trenul. Da, da! aha... daca ai avea legaturi, dar singura varianta convenabila era sa calatorim de la 9 la 11 da, 23.00 si tot cu 3 ceasuri in masina, cu printesele gingase si cu stomacut iritabil (nu ca muma nu ar fi la fel). Asa ca am ales...
Varianta C: adica 12 ore pana la destinatie,  cu trenul.
Plecarea de acasa 0, douazecisiceva nesharp. Sun la taxi. aha...asteapta. Mai sun odata si inca o data... Si la alta firma... Si zice jumatatea: hai rapid pe jos... Am insfacat bagajele si puiutii si am pornit rapid. Pe drum, gafaind cu rucsacii in spate si Mica dupa cap, am evitat elegant, prin metoda continuat-grupat, maidanezii de cartier vecin latratori si amenintatori. Am ajuns la gara in timp util, m-am mirat de costul beletelor, adica 85 de lei pentru 2 si ne-am gasit locuri langa o tanti care ne-a spus, mai apoi, ca si ea a trezit cu greu dispecerul de la o firma de taximetrie. Ea a reusit, eu nu.
Si pana dimineata ne-am chircit cum am putut pe fotoliile cu imposibilitate de a-ti relaxa picioarele, in compartimentul cu aer conditionat de temperatura de afara. Culmea ca dupa o noapte de frig, mai ales eu care aveam jacheta pe copil, dimineata s-au facut fierbinti caloriferele. Hrrr!...Cea mai linistita a fost M, care a adormit rapid si pe care am trezit-o greu la coborarea in Cluj.
In gara, surpriza! Nu ajungea stresul ca sunt doar cateva minute intre trenuri, ne mai si lasa la statia de scurt parcurs. Asa ca sa putem relua graba. Hubi a ramas in urma cu fetele, iar eu am reusit sa intreb la informatii pe ce linie trebuie sa fie trenul, care astepta deja cuminte.Ne-am suit si dupa multe agitatii am ajuns in Oradea, apoi in 1 Mai, la pensiunea unde ne-am cazat.
Si aici mi s-a parut ciudat ca a procedat ca la hotel. "Na cheia, vii si achiti dup-aia".
Ne-am dezbracat-spalat, fetele au inspectat tot si au umplut fiecare coltisor cu lucrusoare, apoi am coborat sa papam si sa ne intalnim cu Cristina, de care imi era asa de dor...! Nu ca de ceilalti nu mi-ar fi fost dar...

Un comentariu:

  1. Greu la drum cu copii mici.
    Bine ca ati ajuns ,acum puteti sa va relaxati.
    Sedere cat mai placuta!

    RăspundețiȘtergere