Colind in Palatul Gheturilor

O poveste pe care am daruit-o cuiva, pentru un concurs...

Colind in Palatul Gheturilor
Airam si Aretse se dadeau pe gheata cu sclipiri colorate de stelute. Se oglindeau in ea luminile de la geamuri, din brazii gatiti de sarbatoare. Era Ajunul Cracunului, iar ele pornisera la colindat. In aer pluteau sunete zglobii ale copiilor cuminti, porniti devreme cu Colindul. Vantul aducea miresmele cozonacilor, sarmalelor si carnatilor afumati pe care mamicile ii pregateau pentru masa de Ajun.
Fetitele colindau, urau cunoscutilor tot ce e mai bun. Incercau sa nu uite pe nimeni. Nici o ruda apropiata sau indepartata, nici un prieten de al lor sau de familie. Si se indepartau tot mai mult de casuta lor, tot alunecand pe luciul sclipitor. Au ajuns departe, la ultima casa pe care o cunosteau, cea a bunicutei lui Marco, colegul lor. Au colindat frumos, au multumit gazdei pentru prajituri si au iesit afara.
Au inceput sa se dea din nou pe gheata, dorind sa se intoarca acasa. Iar gheata se lungea, viteza lor se marea, luminitele dansau ametitor, iar ele radeau imbatate de veselie si nu-si dadeau seama, alunecand, cat de departe au ajuns si ca nu mai cunosc nimic in jur.
Cand au observat era prea tarziu. Intrasera intr-un alt taram, cu totul si cu totul de gheata. Aerul rece nu mai era parfumat cu mancare, ci era proaspat, taios. Nu se mai auzeau colinde, doar pasii scartaind pe zapada si clinchetul cristalelor stravezii.
Se pomenira in fata usii unui palat parca de clestar si intrara. Fura intampinate de o muzica suava, o impletire de zgomote cristaline. Alergau pe coridoare, uimite si curioase. Era misterios si plin de lumina aceea rece, colorata, pe care o reflecta gheata. Dar se facea din ce in ce mai frig. Airam si Aretse isi adusera aminte de casa, de mancarea calda, de bradul impodobit si papuceii de casa moi si pufosi. Si ca trebuia sa vina Mos Craciun. Si atunci inlemnira. Nu mai stiau drumul spre casa!
”Mami, tati, ajutoor!”
”Sunt aici!”- se auzi un glas frumos dar ascutit si o printesa imbracata in straie argintii li se arata ochilor.”Va arat eu drumul spre casa, dar vreau sa-mi cantati si mie o colinda!”
Speriate, fetele incepura totusi sa cante cu glasurile tremuratoare.
”Multumesc!, sunt ani si ani de cand nu a mai pasit niciun copil in Palatul Gheturilor. Acum veti merge acasa, unde va asteapta parintii si darurile de la Mos. Aveti insa grija, alta data sa nu va mai pierdeti!”
O usa scartai, fetele iesira si se pomenira in fata casei. Intrara, inca speriate de patania lor.
”Primiti Colindul?”

chize de nelvi

mi-am permis azi sa propun ca in loc de calculator, sa vina sa manance!
uau! 25 de minute de tipete cu urlete, incercari de intimidare, alergatura, sufocari. din partea mea imbratisari si explicatii: ca e prea mica sa stea atat, sa nu o doara ochisorii, mergem afara si o voi mai lasa, acum gata!
gata era sa ”ma crizez” si eu! am reusit, insa sa nu...

l-am priiiiiiins!

acum, intr-adevar am prins mutzapirul!
ma cheama sotul noaptea, pe la 2 jumate:”mami, poti sa vii, sa prindem soarecu” ca-i la mine sub pat!” eu, buimaca si c-o tzatza afara, ca tocmai alaptasem parca ma bucuram ca l-am depistat.
zice:”e soricel, nu sobolan, da-i mare. l-am vazut.” de fapt era banal, gri deschis si cu urechiuse rozalii.
si am inceput:
blocheaza iesirea dintr-o parte a canapelei,
ridica canapeaua,”a fugit!”...
in fine, dupa multe urmariri, un plonjon si multe ridicari de pat, am lasat cearceaful pe el si apoi l-am strans cu grija. deja imi era foarte mila”

Continuare

Am aruncat nadragutii si ciorapii cu totul, dupa incercari nereusite de a scoate petele cu spirt, acetona, spalari...
acum am masina de spalșat cu lipici. ca in reclama: ”interior-exterior!”

Am prins sorecutul!

venim acasa din parc.
ne dezbracam, ne descaltam, iar eu ma spal rapid si fug in camera sa o scobor pe Miedzuruca din wrap. pana se spala Prucseok pe manute. nu ajung bine si aud un urlet: ”ce-i asta, de ce ai pus-o acolo” si plans isteric si ”da-o joooos,da-o joooos”.
S-A PRINS SORICELUL!... m-am gandit. cum ii explic fetei?
iar ea iesea plangand din baie cu esarfa mea, covorasul antiderapant si pantalonii lipiti de cartonul cu clei. a calcat din greseala!
asa sorecut, sa tot pupi ca de prins nu mai vreau, ca s-a speriat saraca.
”de c e nu pus acolo din aia rotunda?”
”de care,draga?”
”de aia asaaaa!”
de fapt, ma certa pentru gaura de aerisire de la vana, unde fusese capcana!
acum vreau sa vad daca iese cleiul din haine si pres, ca esarfa a luat drumul gunoiului cu cartonas si momeala, cu tot.

Musafir nepoftit

din seria stiti...
stiti ce am vazut alaltaieri la usa camerei? un soricel, sau sobolan ca pana sa-l analizez am inceput sa tip ”tati, tati, avem un soarece...”
care rozator (la debriefing nu am concluzionat clar specia, imi amintesc coada si urachile si ca s-a urcat pe o plinta, studiind ceva) a tulit-o in baie sau sub bufetul de pe hol.
am blocat accesul spre camera copiilor iar a doua zi am achizitionat lipici. iar tati din dotare i-a pus paine, slanina si miez de nuca. cu explicatia ca daca e vegetarian sa aiba paine si nuca, daca nu mananca gatit are nuca, iar daca e carnivor sa aiba slanina.

eu sper ca a concluzionat ca de tipetele mele nu se poate sta si s-a repliat spre gaura de langa scurgerea wc-ului, pe care a venit!
mentionez ca locuim la etajul 3, ultim, al unui bloc destul de nou.